variațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VARIAȚIÚNE s. f. v. variație.variațiune (Dicționar de neologisme, 1986)VARIAȚIÚNE s.f. v.
variație.
variațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)VARIAȚIÚNE s. f. (muz.) tehnică de modificare melodică, ritmică, armonică etc. a unui motiv, a unei teme etc. ◊ dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. (< fr.
variation)
variațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)variațiúne (piesă muzicală)
(-ri-a-) s. f., g.-d. art.
variațiúnii; pl.
variațiúnivariațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*variațiúne f. (lat.
variátio, -ónis). Schimbare, trecere de la o formă la alta:
în România îs marĭ variațiunĭ de temperatură. Pl.
Muz. Ornamente aplicate uneĭ melodiĭ fără să te depărtezĭ de elementele temeĭ principale. – Și
-áție (rus.
cariĭáciĭa).
variațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)variați(un)e f.
1. schimbare;
2. ornamente adaose la un motiv muzical.
variațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VARIAȚIÚNE s. f. v. variație.