variabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. ◊ (
Mat.)
Cantități (sau
mărimi)
variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (
Mat.; substantivat,
f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul);
p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) care are forme diferite, care își schimbă terminația. [
Pr.:
-ri-a] – Din
fr. variable, lat. variabilis.variabil (Dicționar de neologisme, 1986)VARIÁBIL, – Ă adj. 1. Care variază, care are (mici) schimbări; schimbător.
2. (
Mat.)
Mărimi (sau
cantități)
variabile = mărimi (sau cantități) care își pot schimba valoarea în raport cu altele, denumite constante. //
s.f. (
Mat.) Cantitate nedeterminată, dar în măsură a se identifica cu anumite cantități ale unei mulțimi. ♦ Element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. ♦ (
Statist.) Caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. [Pron.
-ri-a-. / cf. fr.
variable, lat.
variabilis].
variabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)VARIÁBIL, -Ă I.
adj. 1. care variază; schimbător. ◊ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. ♦ capital ~ = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă. 2. (mat.) care variază
2 (I, 2). II. s f. 1. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulțimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. 3. (stat.) caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. (< fr.
variable, lat.
variabilis)
variabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)variábil (-ri-a-) adj. m., pl.
variábili; f.
variábilă, pl.
variábilevariabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*variábil, -ă adj. (lat.
variabilis). Schimbăcĭos, care variază:
om, timp variabil. Gram. Care-șĭ schimbă sufixu:
cuvînt variabil. S. f.
Mat. Mărime care poate trece pin [!] toate stările, cuprinse orĭ nu între anumite limite. Adv. În mod variabil.
variabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)variabil a.
1. care se schimbă des:
timp variabil; 2. se zice de vorbele a căror dezinență variază după raportul gramatical. ║ n. timp nesigur indicat de barometru.
variabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (
Mat.)
Cantități (sau
mărimi)
variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (
Mat.; substantivat,
f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul);
p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [
Pr.: -
ri-a-] — Din
fr. variable, lat. variabilis.