vârfui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A face vârf unei grămezi.
2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi.
3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. –
Vârf +
suf. -ui.