vârfui - explicat in DEX

vârfui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui.

vârfui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă

vârfui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV.. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. — Vârf + suf. -ui.

vârfuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vârfuì v. 1. a pune la vârf: pe culmea vârfuită cu o neagră buturugă AL.; 2. a umplea și îndesa cu vârf: să-l umplu, să-l vârfuesc PANN.