vânturătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site.
2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. –
Vântura +
suf. -ătoare.