vânturătoare - explicat in DEX

vânturătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.

vânturătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânturătoáre¹ (aventurieră) (rar) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre

vânturătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânturătoáre² (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri

vânturătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vânturătoare f. coș mare și lat pentru vânturatul grânelor.

vânturătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. — Vântura + suf. -ătoare.