vâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNÁ, vânez, vb. I.
Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦
Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui.
2. Fig. (Adesea
peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (
Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. –
Lat. venare (=
venari).