valiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÁLIU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din
tc. vali.valiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)valíu (-íi), s. m. – Guvernator al unei provincii turcești.
Tc. (
arab.)
vali (Șeineanu, III, 127).
Sec. XVIII,
înv.valiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)váliu s. m., art.
valíul; pl.
valíi, art.
valíii (-li-ii)valiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)valiu m. guvernatorul unui vilaiet:
m’am dus de am făcut vizită valiului GHICA. [Turc. VALI, vicerege].
valiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALÍU, valii, s. m. (în Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet, — Din
tc. vali.valiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)valíŭ m. (turc. [d. ar.]
vali, derivat d.
vilaĭet).
Vechĭ. Guvernator general al uneĭ provinciĭ la Turcĭ.