văita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂITÁ, váit, vb. I.
Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦
Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦
Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [
Var.:
văietá vb. I] – Din
vai.