văitător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [
Var.:
văietătór, -oare adj.] –
Văita +
suf. -ător.