vad - explicat in DEX

vad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VAD, vaduri, s. n. 1. Loc situat pe cursul unui râu, unde malul e jos și apa puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matcă (a unei ape curgătoare). ♦ Canal de irigație, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scăpare, de salvare. 2. Țărm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat in apropierea unei mari căi de comunicație, care asigură unui negustor o clientelă numeroasă; p. ext. sursă bună de câștig. – Lat. vadum.

vad (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vad (-duri), s. n. – 1. Loc de trecere pe cursul unui rîu. – 2. (Înv.) Port, ambarcader. – 3. Pasaj, loc pe unde se trece. – 4. Loc cu mori, loc bun pentru a amplasa o moară de apă. – 5. Loc bun pentru negoț, unde există multă concurență. Lat. vădum (Pușcariu 1849; REW 9120a), cf. it., sp. vado, prov. guat, fr. gué, cat. guau, port. vao. – Der. vădui, vb. (a trece prin vad); vădărit, s. n. (taxă de trecere); vădar, s. m. (încasator de vădărit); vădos, adj. (care are vad), pe care REW 9120 îl trimite la lat. vadōsus.

vad (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vad s. n., pl. vadúri

vad (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
vad, vaduri s. n. (intl.) loc convenabil pentru o lovitură / pentru comiterea unei infracțiuni.

vad (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
vad, -uri, s.n. – 1. Locul unde apa unui râu e mai mică, malurile sunt joase și se poate trece prin apă cu carul; vad de care; prihod, șar, hat, trecătoare: „Cu un prărocuț de brad / Unde-a si mai mândru vad” (Papahagi 1925: 226). 2. Vadu Izei, loc. situată la 6 km de Sighet, la confluența râului Mara cu Iza. – Lat. vadum „vad„.

vad (Dicționaru limbii românești, 1939)
vad n., pl. urĭ (lat. vadum, it. sp. vado, pv. guat, fr. gué, cat. guau, pg. vao). Locu pe unde se poate trece un rîŭ cu picĭoru, cu caru saŭ călare saŭ pe unde e malu maĭ lin și apa maĭ neadîncă. Fig. Loc pe unde trece multă lume, și decĭ bun de cîrcĭumă, moară ș. a.: are moara vad. L. V. Plajă, liman. Fără vad, fără voĭe, fără gust: mă gătiĭ fără vadu mĭeŭ (Dîmb. CL. 1911, 583).

vad (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vad n. 1. locul puțin adânc al unei ape unde se poate trece pe jos; 2. locul unde se poate clădi o moară sau o cârciumă și unde țăranii pot veni cu înlesnire din toate părțile: moara are vad, e foarte cercetată, are mulți mușterii; a-și face vad, a răsbate; 3. fig. a vremilor vad EM. [Lat. VADUM].

vad (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VAD, vaduri, s. n. 1. Loc în albia unui râu, unde apa e puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matcă (a unei ape curgătoare). ♦ Canal de irigație, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scăpare, de salvare. 2. Țărm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat în apropierea unei mari căi de comunicație, care asigură o clientelă numeroasă; p. ext. sursă bună de câștig. — Lat. vadum.