vacuum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (
Fiz.) Vid.
2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [
Pr.:
-cu-um] – Din
lat.,
fr. vacuum.vacuum (Dicționar de neologisme, 1986)VÁCUUM s.n. 1. (
Fiz.) Vid; gol.
2. Aparat în care se face concentrarea unei soluții la o presiune inferioară presiunii atmosferice. [Pron.
-cu-um, pl.
-muri. / < lat., fr.
vacuum].
vacuum (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÁCUUM s. n. 1. (fiz.) vid. 2. ~ -extractor = aparat în obstetrică pentru extragerea fătului pe căile genitale. 3. aparat în care se face concentrarea unei soluții la o presiune inferioară presiunii atmosferice. (< fr., lat.
vacuum)
vacuum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vácuum (-cu-um) s. n. pl.
vácuumurivacuum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (
Fiz.) Vid.
2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [
Pr.: -
cu-um] —
Din lat.,
fr. vacuum.