vacuumare - explicat in DEX

vacuumare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VACUUMÁRE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat. [Pr.: -cu-u-] – Din vacuum.

vacuumare (Dicționar de neologisme, 1986)
VACUUMÁRE s.f. 1. Vidare. 2. Extragere a apei dintr-un beton proaspăt turnat cu ajutorul unor panouri în care s-a făcut vid, aplicate pe suprafața betonului. [Pron. -cu-u-. / cf. it. vacuare].

vacuumare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VACUUMÁRE s. f. 1. vidare. 2. extragere a apei dintr-un beton proaspăt turnat cu ajutorul unor panouri în care s-a făcut vid, aplicate pe suprafața betonului. (după fr. vaccumage)

vacuumare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vacuumáre (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumắrii; pl. vacuumắri

vacuumare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VACUUMÁRE, vacuumări, s. f. 1. (Fiz.) Vidare. 2. (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, [Pr.: -cu-u-] — Din vacuum.