utricul (Dicționar de neologisme, 1986)
UTRÍCUL s.n. v. utriculă.
utricul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UTRÍCUL s. m. elem. utriculă.
utricul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*utrícul n., pl. e (lat. utriculus, dim. d. uter, utris, burduf, și d. úterus, uter). Bot. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor. Beșicuță [!] plină de aer care face să plutească pe apă unele plante acŭatice. Cavitate mică în care se află substanța fecundantă a polenuluĭ.