usturoiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USTUROÍȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor
(Alliaria officinalis). [
Acc. și:
usturóiță] –
Usturoi +
suf. -iță.