uscătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USCĂTÚRĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea.
2. (Mai ales la
pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea,
v. uscățel (
3). –
Usca +
suf. -ătură.