uscător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj.,
s. n.,
s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă.
2. S. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială a unor materiale.
3. S. f. Uscătorie. –
Usca +
suf. -ător.