uscător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj.,
s. n.,
s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă.
2. S. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială a unor materiale.
3. S. f. Uscătorie. –
Usca +
suf. -ător.uscător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uscătór1 adj. m.,
pl. uscătóri; f. sg. și
pl. uscătoáreuscător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uscătór2 (aparat)
s. n.,
pl. uscătoáreuscător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj.,
s. n.,
s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă.
2. S. n. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale.
3. S. f. (Rar) Uscătorie. —
Usca +
suf. -
ător.