urător - explicat in DEX



urător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URĂTÓR, -OÁRE, urători, -oare, s. m. și f. Colindător (care urează). – Ura2 + suf. -ător.

urător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urătór s. m., pl. urătóri

urător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URĂTÓR, -OÁRE, urători, -oare, s. m. și f. Colindător (care urează). — Ura2 + suf. -ător.

Alte cuvinte din DEX

UPOVAINTA UPOVAI UPERIZATOR « »URA URACIL URACIOS