uracil - explicat in DEX

uracil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URACÍL s. n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.

uracil
URACÍL s. n. Pirimidină (C₄H₄N₂O₂) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină, și timină. (terminolog. științif., pref. ur(o)¹- + acetic + suf. -il (= substanță referitoare la); cf. engl. uracil) [MW]

uracil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
URACIL s. n. bază azotată piramidinică din structura acizilor nucleici. (< fr. uracile)

uracil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!uracíl (u-ra-/ur-a-) s. n.

uracil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URACÍL s. n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. — Din fr. uracile.