urâți - explicat in DEX

urâți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URÂȚÍ, urâțesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.

urâți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urâțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 să urâțeáscă

urâți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URÂȚÍ, urățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.