uruĭoc - explicat in DEX

uruioc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak.

uruioc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uruióc (pop.) s. n., pl. uruioáce

uruioc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uruioc n. V. urioc: baiere făcute din uruioc.

uruioc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] — Cf. ucr. uryvok, sb. urivak.

uruĭoc (Dicționaru limbii românești, 1939)
uruĭóc, V. urioc.