ursuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) URSULÉȚ,ursuleți, s. m. Diminutiv al lui urs; pui de urs. – Urs + suf. -uleț.
ursuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ursuléț s. m., pl. ursuléți
ursuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) URSULÉȚ,ursuleți, s. m. Diminutiv al lui urs; pui de urs. Urs + suf. -uleț.