urocultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UROCULTÚRĂ, uroculturi, s. f. Probă de laborator prin care se cercetează cultura microbiană din urină. – Din
fr. uroculture.urocultură (Dicționar de neologisme, 1986)UROCULTÚRĂ s.f. Probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. [< fr.
uroculture].
urocultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)UROCULTÚRĂ s. f. probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. (< fr.
uroculture)
urocultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urocultúră s. f.,
g.-d. art. urocultúrii; pl. urocultúriurocultură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UROCULTÚRĂ, uroculturi, s. f. Probă de laborator prin care se cercetează cultura microbiană din urină. — Din
fr. uroculture.