urodel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URODÉL, urodele, s. n. (
Zool.) Caudat. – Din
fr. urodèles.urodel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urodél s. n.,
pl. urodéleurodel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URODÉL, urodele, s. n. (
Zool.) Caudat. — Din
fr. urodèles.