urocordat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) UROCORDÁT,urocordate, s. n. (Zool.) Tunicier. – Din fr. urocordés.
urocordat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) urocordát s. n., pl. urocordáte
urocordat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) UROCORDÁT,urocordate, s. n. (Zool.) Tunicier. — Din fr. urocordes.