urobacterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UROBACTÉRIE, urobacterii, s. f. Microb existent în depozitele care conțin substanțe azotate în descompunere. – Din
fr. urobactérie.urobacterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)UROBACTÉRIE s. f. bacterie saprofită care descompune ureea. (< fr.
urobactérie)
urobacterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urobactérie (-ri-e) s. f.,
art. urobactéria (-ri-a), g.-d. art. urobactériei; pl. urobactérii, art. urobactériile (-ri-i-)urobacterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UROBACTÉRIE, urobacterii, s. f. Microb existent în depozitele care conțin substanțe azotate în descompunere. — Din
fr. urobactérie.