urnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚRNĂ, urne, s. f. 1. Vas de pământ sau de bronz, de capacități și de forme diferite, în care se păstrau în antichitate unele lichide.
2. Vas în care se păstrează cenușa morților incinerați; cenușar (
I 3).
3. Cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă, pe unde se introduc buletine de vot, numerele unei loterii etc. – Din
fr. urne, lat. urna.