urina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URINÁ, urinez, vb. I.
Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din
fr. uriner.urina (Dicționar de neologisme, 1986)URINÁ vb. I. intr. A elimina urina din vezica urinară. [Cf. fr.
uriner, lat.
urinare].
urina (Marele dicționar de neologisme, 2000)URINÁ vb. intr. a elimina urina din vezica urinară. (< fr.
uriner)
urina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uriná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
urineázăurina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URINÁ, urinez, vb. I.
Intranz. A elimina urina din vezica urinară. — Din
fr. uriner.urinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urinà v. a scoate urina.