urechelniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (
Zool.)
1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (
Forficula auricularia).
2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt (
Lithobius forficatus).
3. Cârcăiac.
II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (
Sempervivum tectorum). –
Ureche +
suf. -elniță.urechelniță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)urechelniță, urechelnițe s. f. (iron.) securist, lucrător al Securității (
în timpul regimului comunist).
urechelniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urechélniță s. f.,
g.-d. art. urechélniței; pl. urechélnițeurechelniță (Dicționaru limbii românești, 1939)urechélniță și
-érniță f., pl.
e (d.
ureche, fiind-că poporu crede că intră pin [!] urechĭ). Un insect [!] lung de vre-o doĭ centimetri și cu doŭă antene (ca un foarfece) la coadă (
forficula auriculária). O plantă umbeliferă numită și
urechea ĭepureluĭ (bupleurum rotundifolium). O plantă care crește pe stîncile văroase și acoperișurĭ
(sempervívum tectórum), cu care poporu tratează boalele de urechĭ.
urechelniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urechelniță f.
1. insectă al cării abdomen se termină cu două cârlige în formă de clește (
Forficula): din eroare se crede că intră în urechi;
2. plantă întrebuințată în contra arsurilor și cu sucul ei poporul vindecă durerea de urechi (Sempervivum tectorum).
urechelniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (
Zool.)
1. Insectă omnivoră de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, cu un clește mare la capătul abdomenului (
Forficula auricularia).
2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești cu glande veninoase (
Lithobius forficatus).
3. Cârcăiac.
II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (
Sempervivum tectorum). —
Ureche +
suf. -
elniță.