urecheat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URECHEÁT, -Ă, urecheați, -te, adj. Care are urechi mari. ♦ (Substantivat,
m.) Denumire glumeață dată iepurelui și măgarului. – Din
ureche.urecheat (Dicționaru limbii românești, 1939)urecheát, -ă adj. Cu urechile marĭ. S. m.
Iron. Măgar. – În vest
-chĭat. V. la
trunchez.urecheat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URECHEÁT, -Ă, urecheați, -te,
adj. Care are urechi mari. ♦ (Substantivat,
m.) Denumire glumeață dată iepurelui și măgarului. — Din
ureche.