urechelniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (
Zool.)
1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (
Forficula auricularia).
2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt (
Lithobius forficatus).
3. Cârcăiac.
II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (
Sempervivum tectorum). –
Ureche +
suf. -elniță.