urecheală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URECHEÁLĂ, urecheli, s. f. Faptul de
a urechea; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi;
p. gener. bătaie (dată unui copil). –
Urechea +
suf. -eală.urecheală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urecheálă s. f.,
g.-d. art. urechélii; pl. urechéliurecheală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URECHEÁLĂ, urecheli, s. f. Faptul de
a urechea; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi;
p. gener. bătaie (dată unui copil). —
Urechea +
suf. -
eală.