urechea - explicat in DEX

urechea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche.

urechea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 urechéază, 1 pl. urechém; conj. prez. 3 să urechéze; ger. urechínd; part. urecheát

urechea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-1 pedepsi); p. gener. a bate (un copil). — Din ureche.