urdoare - explicat in DEX

urdoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URDOÁRE, urdori, s. f. (Pop.) Secreție gălbuie care se depune pe marginea pleoapelor (mai ales în timpul somnului); puchină. – Lat. *horridor, -oris (= horridus).

urdoare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
urdoáre (-óri), s. f. – Secreție depusă pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incertă. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca în calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdărie”. După Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Pușcariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horrĭdōrem, der. puțin convingător (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeași formă). Chiar după Pușcariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, puțin clar. Legătura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urduros, adj. (puchinos).

urdoare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
urdóare, (ulduoare), s.f. – (med.) Secreția ochiului din timpul nopții (ALR 1964: 44); secreție albă care se depune pe marginea pleoapelor (Antologie 1980): „Și-i cumpără liacurele /... / Și o scoate din urdori” (Bârlea 1924 II: 183). Se referă mai degrabă la secreția urciorului / ulciorului, după ce buba se coace și devine dureroasă. – Cuvânt autohton (Russu 1981); Lat. horridorem (Pușcariu, DEX); Posibil urdă + -oare (MDA).

urdoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urdoáre (pop.) s. f., g.-d. art. urdórii; pl. urdóri

urdoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
urdoáre f., pl. orĭ (lat. *hórridor, *hordor, pl. -óres, îld. horror, fior, frică, d. horridus, zbîrlit, urît, ca caldor îld. calor, căldură, d. cálidus, cald. V. urdă, urăsc, oroare). Pl. Puchinĭ.

urdoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
urdoare f. scurgerea ochilor. [Derivat din urdă: lit. grăsimea ochiului (cf. nemț. Augenbutter, urdoare = untul ochiului)].

urdoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URDOÁRE, urdori, s. f. (Pop.) Secreție gălbuie care se depune pe marginea pleoapelor (mai ales în timpul somnului); puchină. — Lat. *horridor, -oris (= horridus).