urdinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URDINÁRE, urdinări, s. f. (
Înv. și
reg.) Acțiunea de
a urdina și rezultatul ei. –
V. urdina.urdinare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)urdináre,
urdinắri, s.f. (reg.)
1. acțiune repetată.
2. diaree.
urdinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urdináre (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. urdinắrii; pl. urdinắriurdinare (Dicționaru limbii românești, 1939)urdináre f.
Vest. Treapăd, diareĭe.
urdinare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urdinare f. diaree. [Lit. umblare deasă (cf.
treapăd)].
urdinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URDINÁRE, urdinări, s. f. (
înv. și
reg.) Acțiunea de
a urdina și rezultatul ei. —
V. urdina.