urat - explicat in DEX

urat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URÁT¹, uraturi, s. n. Urare. – V. ura².

urat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URÁT², urați, s. m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate.

urat (Dicționar de neologisme, 1986)
URÁT s.m. Sare sau ester al acidului uric. [< fr. urate].

urat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
URÁT s. m. sare a acidului uric. (< fr. urate)

urat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urát¹ (sare a acidului uric) s. m., pl. uráți

urat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urát² (urare) s. n., pl. uráturi

urat (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) urát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ura: De urat, am maĭ ura, Dar nĭ-e că vom însera Pe la curtea dumneavoastră, Departe de casa noastră (P. P.).

urat (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *urát m. și n., pl. e (d. acid uric). Chim. Sare de acid uric.

urat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
urat n. fapta de a ura: a umbla cu uratul.

urat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URÁT¹, uraturi, s. n. Urare. — V. ura².