uranotil(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) URANOTÍL,uranotili, s. m. (Chim.) Uranofan. – Din fr. uranotile.
uranotil(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) URANOTÍL,uranotili, s. m. (Chim.) Uranofan. — Din fr. uranotile.