urare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URÁRE, urări, s. f. Acțiunea de
a ura2 și rezultatul ei; conținutul unei urări; urat
1. –
V. ura2.urare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uráre s. f.,
g.-d. art. urắrii; pl. urắriurare (Dicționaru limbii românești, 1939)uráre f., pl.
ărĭ. Acțiunea de a ura. Felicitare. – Vechĭ
urăcĭune.urare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urare f.
1. acțiunea de a ura;
2. felicitare, gratulațiune;
3. pl. panglici de diferite colori la căciula mortului (cu acest sens, vorba se aude în Muscel).
urare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URÁRE, urări, s. f. Acțiunea de
a ura2 și rezultatul ei; conținutul unei urări; urat
1. —
V. ura2.