uranit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URANÍT s. n. (
Chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. – Din
fr. uranite.uranit (Dicționar de neologisme, 1986)URANÍT s.n. Fosfat hidratat natural de uraniu. [< fr.
uranite].
uranit (Marele dicționar de neologisme, 2000)URANÍT s. n. fosfat și arseniat hidratat natural de uraniu. (< fr.
uranite)
uranit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uranít (amestec chimic)
s. n.,
pl. uraníteuranit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URANÍT s. n. (
Chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. — Din
fr. uranite.