uranisc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URANÍSC s. n. v. oranist.uranisc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)uranísc (-curi), s. n. – Baldachin. –
Var. oranist. Ngr. ούρανίσϰος (Cihac, II, 710; Roesler 577).
uranisc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!uranísc/oraníst (
înv.)
s. n.,
pl. uraníscuri/oranísturiuranisc (Dicționaru limbii românești, 1939)*uranísc n., pl.
urĭ (ngr. [de la vgr.]
uraniskos, dim d.
uranós, cer, firmament). Baldachin. – Pop.
oraníst.uranisc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uranisc n. baldachin. [Gr. mod.].
uranisc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URANÍSC s. n. (Rar) Baldachin. [
Var.:
oraníst s. n.] — Din
ngr. uranískos.