uranic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URÁNIC, -Ă, uranici, -ce, adj. (
Livr.) Uranian. – Din
fr. uranique.uranic (Dicționar de neologisme, 1986)URÁNIC, -Ă adj. 1. Uranian.
2. Acid uranic = acid derivat din uraniu. [< fr.
uranique].
uranic (Marele dicționar de neologisme, 2000)URÁNIC, -Ă adj. 1. uranian. 2. (despre radiații) emis de uraniu. ♦ acid ~ = acid derivat din uraniu. (< fr.
uranique)
uranic (Dicționaru limbii românești, 1939)*uránic, -ă adj. (d.
uraniŭ).
Chim. De uraniŭ.
Fiz. Raze uranice, raze emise de uraniŭ și de derivatele luĭ.
uranic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URÁNIC, -Ă, uranici, -ce, adj. (
Livr.) Uranian. — Din
fr. uranique.