urangutan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URANGUTÁN, urangutani, s. m. Maimuță antropoidă de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, inteligentă și cu spiritul de imitație foarte dezvoltat, care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Borneo (
Simia satyrus). [
Var.:
orangután s. m.] – Din
fr. orang-outan.urangutan (Dicționar de neologisme, 1986)URANGUTÁN s.m. Maimuță mare antropomorfă, fără coadă, care trăiește în pădurile din Kalimantan și Sumatra. [Var.
orangutan s.m. / < fr.
orang-outan, cf. malaiez
orangutan – omul pădurii].
urangutan (Marele dicționar de neologisme, 2000)URANGUTÁN s. m. maimuță mare antropoidă, fără coadă, din pădurile tropicale din Kalimantan și Sumatra. (< fr.
orang-outan)
urangutan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urangután s. m.,
pl. urangutániurangutan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URANGUTÁN, urangutani, s. m. Maimuță antropoidă arboricolă, de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, inteligentă și cu spiritul de imitație foarte dezvoltat, care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Bomeo (
Simia satyrus). [
Var.:
orangután s. m.] — Din
fr. orang-outan.