uranian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URANIÁN, -Ă, uranieni, -e, adj. Care se referă la univers; cosmic. [
Pr.:
-ni-an] –
Uranus (
n. pr.) +
suf. -ean.uranian (Dicționar de neologisme, 1986)URANIÁN, -Ă adj. Care se referă la univers; uranic; cosmic. ♦ (
Despre unele religii; op.
htonian) În care divinitățile sunt
concepute ca locuind în cer. [Pron.
-ni-an, pl.
-ieni, -iene. / cf. it.
uraniano].
uranian (Marele dicționar de neologisme, 2000)URANIÁN, -Ă adj. 1. referitor la univers; uranic. ◊ (despre unele religii) în care divinitățile sunt concepute ca locuind în cer. 2. care aparține planetei Uranus. (< it.
uraniano)
uranian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uranián (rar)
(-ni-an) adj. m.,
pl. uraniéni (-ni-eni); f. uraniánă, pl. uraniéneuranian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URANIÁN, -Ă, uranieni, -e, adj. Care se referă la univers; cosmic. [
Pr.: -
ni-an] —
Uranus (
n. pr.) +
suf. -
ean.