uragan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URAGÁN, uragane, s. n. Ciclon tropical sau,
p. gener., vânt foarte puternic cu acțiune distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale. – Din
fr. ouragan.uragan (Dicționar de neologisme, 1986)URAGÁN s.n. Vânt puternic cu acțiuni distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale. [< fr.
ouragan, cf. sp.
huracan < cuv. caraib].
uragan (Marele dicționar de neologisme, 2000)URAGÁN s. n. ciclon tropical; (p. ext.) vânt puternic, cu acțiuni distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale. ◊ (fig.) dezlănțuire impetuoasă de pasiuni. (< fr.
ouragan)
uragan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)URAGÁN (‹
fr.,
cuv. amerindian
huracán)
s. n. 1. Ciclon tropical cu viteză mare de deplasare (care atinge sau depășește 64 noduri/oră = 118 km/oră) și care se manifestă în special în
M. Caraibilor;
p. gener. orice vânt care atinge sau depășește 12 grade pe scara Beaufort.
2. Fig. Declanșare bruscă și puternică de sentimente, pasiuni etc.
uragan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uragán s. n.,
pl. uragáneuragan (Dicționaru limbii românești, 1939)*uragán n., pl.
e (fr.
ouragan, sp.
huracán, cuv. din limba Caraĭbilor). Vijălie [!] impetuoasă și cu vîrtejurĭ care pornește din zona tropică și bîntuĭe pin [!] Antile și împrejurimĭ.
Fig. Colosală deslănțuire de pasiunĭ:
uragan politic. – Fals
orcan (Trans.), după germ.
orkan.uragan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uragan m.
1. furtună mare; fig.
să dea piept cu uraganul ridicat de semiluna EM.;
2. agitațiune confuză:
un uragan de glasuri ce clocotia prin lume AL.
uragan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URAGÁN, uragane, s. n. Ciclon tropical sau,
p. gener., vânt foarte puternic cu acțiune distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale. — Din
fr. ouragan.