urâciune - explicat in DEX

urâciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URÂCIÚNE, urâciuni, s. f. 1. Ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. (Înv. și reg.) Urâțenie (1). [Var.: uriciúne s. f.] – Urî + suf. -ciune.

urâciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urâciúne (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urâciúnii; pl. urâciúni

urâciune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URÂCIÚNE, urâciuni, s. f. 1. Ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. (înv. și reg.) Urâțenie (1). [Var.: uriciúne s.f] — Urî + suf. -ciune.