urâcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URÂCIÓS, -OÁSĂ, urâcioși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Antipatic, nesuferit, neplăcut. [
Var.:
uriciós, -oásă adj.] –
Urî +
suf. -icios.urâcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urâciós adj. m.,
pl. urâcióși; f. urâcioásă, pl. urâcioáseurâcios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URÂCIÓS, -OÁSĂ, urâcioși, -oase, adj. Care inspiră dezgust; scârbos, neplăcut; (despre oameni) ursuz, nesuferit, antipatic. [
Var.:
uriciós, -oásă adj.] —
Urî +
suf. -
icios.