urâți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URÂȚÍ, urâțesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din
urât.urâți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urâțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. urâțésc, imperf. 3
sg. urâțeá; conj. prez. 3
să urâțeáscăurâți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URÂȚÍ, urățesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din
urât.