unisonanță - explicat in DEX

unisonanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.

unisonanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNISONÁNȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance)

unisonanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe

unisonanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. — Din fr. unissonance.