unire - explicat in DEX

unire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni³.

unire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri

unire (Dicționaru limbii românești, 1939)
uníre f. Acțiunea de a saŭ de a se uni. Concordie: a trăi în unire. Uniunea Moldoveĭ cu Țara Românească (1859): hora Uniriĭ.

unire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
unire f. 1. acțiunea de a (se) uni; 2. în special, contopirea administrativă a Principatelor Române într’un singur Stat, pus sub suveranitatea Porții și sub garanția colectivă a Puterilor europene (conform Convențiunii din Paris dela 1858).

unire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni³ și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. — V. uni³.